joi, 7 iulie 2011

scrum si fum...




Azi noapte m-am trezit din somn, gandindu-ma la tine, la noi, la tot ce s-a petrecut si la tot ce se putea petrece…
O lacrima in coltul ochiului staruia sa ramana, e aceeasi lacrima care te-a implorat sa nu ma ranesti, aceeasi care te-a impresionat pentru ca era sincera, atunci cand uitandu-te in ochii mei ai spus: „Trebuie sa plec, nu mai pot sa raman”.M-am gandit la ce mi-ai spus; intr-adevar nu stiu sa pierd, dar stii de ce? Pentru ca stiu sa iubesc mult prea mult ( nu are nici un sens, huh?! ) Hai, sa iti povestesc ceva, amice,toata viata mea am fost si am incercat sa raman sincera fata de mine, am stiut ce vreau, ce nu vreau, ce pot, ce nu pot, nu am crezut niciodata ca „imposibil” e un cuvant ce ma va limita in vreun fel; nu mi-a fost mila de mine in nici un fel, poate am fost altruista si tot eu am avut cel mai mult de pierdut, insa, sincer, I dont give a fuck! ; imi place persoana care sunt acum, pentru ca pot sa privesc un om in ochi si fara menajamente sa ii spun: „esti doar un rahat, mancator de cacat si nimic mai mult”( daca e cazul, bineinteles) asta fara sa ma gandesc la care ii poate fi reactia: poate ma va lasa lata pe undeva, sau poate ma va injura sau poate cine stie…..ce stiu eu?!
Acum ma limitez sa scriu pentru ca suvoi de idei imi vin in cap si nu pot prinde niciuna, una pe care sa o pun pe hartie si sa curga usor fara prea multe ocolisuri.
Da! Iti spuneam ca imi place altruismul meu! Asta m-a adus in starea in care sunt acum; sa fim seriosi, scriu pe o bucata de hartie pisata de vreun caine, cu un creion care sta sa se toceasca de tot.
Simt nevoia de un om ca mine, unul care sa nu se joace „de-a ratele si vanatorii” in care eu nu sunt decat o rata amarata pregatita pentru sacrificare, o rata care dupa ce vanata, lasata in balta propriei fiinte sa se inece cu sangele ei… i’m not some dumb girl, man! M-am saturat de tot rahatul asta, vreau adevarul, atata cer! Crezi ca daca admiti ceva, sau daca esti vulnerabil, ma va face pe mine sa cred ca esti slab de inger, nu! Dimpotriva, voi spune :”uite, un om care stie sa ia taurul de coarne si sa treaca peste orgoliu si e mandru ca imi spune adevarul”. Asta apreciez, asta e cireasa de pe tort pentru mine, mitocania pastreaz-o pentru altele, baiete! Eu nu inghit asa ceva, not any more……

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu