Imi trec prin minte uneori imagini din viata, suna a cliseu insa ma gandisem la un moment dat sa trec prin cu secera prin memoria mea si sa triez amintirile.. Sa fac un colaj in fiecare zi, clipa, moment al vietii mele, sa il stiu stocat undeva intr-un folder prafuit in strafundul mintii mele...uneori imi doresc sa ma opresc, sa stau, si doar sa ascult, sa nu fac nimic altceva care sa perturbe definitiv ritmul infernal al timpului...cateodata totul mi se pare miracol, dar apoi tresar intr-un cosmar, nimic nu e la fel o data ce ai luat o decizie, viata te poarta pe umerii ei departe...si doar uneori mai poti spune ca am luat-o de la capat-bineinteles nici macar tu nu crezi asta, doar te amagesti si tu o stii bine, dar te incapatanezi sa refuzi un raspuns la fel de bine cum refuzi un compromis....iti e teama, un sentiment reciproc, de nu l-as fi avut, posibil as fi fost undeva intr-un spital de nebuni crezand ca sunt un erou iesit la pensie...“Viata este un miracol ticalos de scurt.” – Octavian Paler. Ne place sa credem ca putem controla destinul nostru, dar ce se intampla cu amanuntele banale, care ne scapa de sub control. Si, care revin paradoxal atunci cand totul merge perfect spre a schimba directia lucrurilor, sau atunci cand totul pare imposibil, spre a ne salva in mod miraculos.
Nu stiu daca mi-ar placea o lume in care am avea puterea de a controla toate amanuntele propriului destin. Nu sunt sigura nici ca ne-am descurca cu asta, nici ca am lua mereu decizile cele mai bune cunoscand toate amanuntele. Oricum unde ar mai fi placerea de a inatalni intamplarile norocoase ale vietii, chiar daca asta aduce cu sine adesea descoperirea amanuntelor sale mizere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu