V-ați întrebat vreodată cum e sa te miști în doua sensuri, sa gravitezi și sa te răzgândești în același moment în care ai făcut primul pas?
Eu, un om neînsemnat și de-a pururi vinovat în virtuțiile mele de pământean agramat, m-am resemnat a mai gândii. Ce folos? m-am întrebat știind ca nu îmi voi găsii un răspuns pe seama a ce voi vrea a descoperii. Cat de tuberculoasa e lumea asta, și cică felul în care te comporți reflecta felul în care ești....Hmmm, nu cred, și nici nu o sa cred asta, poate descopăr ceva în favoarea aserțiunii mele, deși nu cred, nu ma voi obosii.
Nu demult am găsit în mine puterea de a zâmbii din nou, de a spune ca sunt împlinită, de a valoriza la punctul cel mai extrem putința de a mai crede în fericire...
Un om fericit nu vrea totul, vrea cat de puțin din tot ce i se rezerva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu