sâmbătă, 17 aprilie 2010

constiinta-un rau necesar


Oare am eu constiinta? Stiu cumva ce inseamna acest cuvant? O fi doar un cuvant? Cum se manifesta? Ma macina un gand sa imi ucid constiinta..ea ce vinovata pentru mustrarile mele pentru faptul ca nu pot sa ma desprind de ea sa fac ce imi trece prin cap si ce nu imi trece…. Pana la urma nu vreau sa iau act de existenta acestui judecator suprem al fiintei mele, dualismul asta ma inspaimanta nu ma lasa in pace…..e dificil si facil in acelas timp..
Stau acum si scriu gandindu-ma la insemnatatea cuvintelor astea planse pe hartie nu ma opreste nimic sa ma desfasor poate doar un simtamant de culpa…Cine sunt eu sa ma pronunt asupra unui gnomic-acea constiinta?
Ma intreb mereu daca intr-adevar eu constientizez ceea ce fac, ce vorbesc,cum fac,ce fel? Poate nu voi descoperii niciodata si poate ca totusi raspunsul il stiu dar imi e teama sa il pronunt….da normal ca am act de faptele mele, normal ca ma simt captiv in propriile ganduri pentru ca ma tin de mana cu FERVOAREA de a trai cum vreau si cum voi putea……
Nu ma abtin de la nimic si totusi asta simt ca ma abtin…..oare cum ar fi daca intr-adevar nu as suprima nicio dorinta? Stiu …..mi-ar muri constiinta…..si nu asta vreau? ….ba da insa daca nu mai am constiinta oare cum voi putea sa simt ca imi sufoc dezideratele cele mai adanci si apoi sa le dau drumul sa zburde?.....NU VOI PUTEA…caci acea constiinta face totul si nimicul si absolutul…..ea te adanceste si ea te inalta…..nimic altceva nu iti va da sentimentul asta de atotputernicie de a face bine sau rau mai bine decat CONSTIINTA………

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu